Misses X

Se simte vara…miroase a vara…stau si ma gandesc…acum cand am ramas singura, cate s-au schimbat, ce repede trece timpul cum nu l-am simtit in ultimi 2 ani, e uimitor cat se poate schimba un om in asa scurt timp si te trezesti intr-o dimineatza aiurit in fata oglinzii incercand sa iti dai seama daca esti tu, ciudata impresia, stai melancolic o perioada lunga de timp incercand sa iti aduci aminte cateva fragmente, crampeie din ce s-a intamplat in astia 2 ani…

Eu imi aduc aminte vag cand am ajuns la liceu…nu stiam nici pe unde e intrarea, nu cunosteam decat o persoana si mi-a fost greu in clasa a IX a ultimele zile din scoala nu am fost asa k nu pot spune ce impresii am avut…a X a am inceput sa ma obisnuiesc cu ei si ultimele zile le-am terminat cu zambetul pe buze…asta se intampla acum trei saptamani…asta e tot ce imi aduc aminte din ultimi doi ani…pun pariu ca si la sfarsitul liceului memoriile vor fi la fel de scurte si incetosate

De ce s-au schimbat atatea?…de ce m-am schimbat eu?…de ce totul e trecator?…de ce nu exista in viata unui om un buton?… pe care sa apesi atunci cand esti fericit si clipa aceea sa ramana o eternitate….

Citeam pe un blog despre o oarecare campanie initiata in 2007 in privinta schimbarilor climatice,stingundu-se luminile in semn simbolic din solidaritate in seara aceasta intre 20:00-21:00 pentru a se arata ca populatia la nivel global este interesata de aceasta problema…ideea mi se pare interesanta…in fine…citind acel post mi-am dat seama ca voi participa si eu la aceasta campanie mai ales pentru ca de o saptamana numai am lumina in camera si nici chef sa-mi pun bec nu am…:-

ady_cl06 _cl06 (2/21/2008 7:55:21 PM): auzi veni mama-tusa(sora lu tata aia de e educatoare la rosiori)pe la noi si cand o vazui pe vizor zisei si eu dracu ca mi-a adus si mie macar o ciocolata si i-am deschis usa mare greseala nu mi-a adus nimik si in plus e la noi de pe la 4 a venit mama la mn in camera si a zis ca ma rupe cu bataia ca i-am dat drumu in casa ca acum nu mai pleaca

…De aici a inceput ideea mea…de cate ori nu se intampla sa ma trezesc cu rude la usa cand imi este lumea mai draga…de preferat la sfarsit de saptamana…doar pentru a va stresa…si cand isi mai aduc si odraslele,sub pretextul ca “am venit in vizita,ne plictictiseam acasa”…aiurea ai venit sa-mi faci paguba,si poate nu e asa deranjant ca vii si mananci la mine pe bani mei,putoarea de copil lipsit de calculator acasa da navala peste al meu,rudele de gen feminin iti cunsuna jumatatea din produsele de infrumusetare…”stai sa vad si eu cum este ca poate imi cumpar si eu daca imi place”…deranjant este ca uita sa plece acasa…m-ai vine omul dar m-ai si pleaca…si dupa una si alta m-ai vin si cu mana in c**
Matusamea spre exemplu are 3 copii (impropriu spus copii,dat sa trecem peste) care simt o iensa bucurie d cate ori vin sa-mi distruga camera,sa-mi cante,sa-mi recite poezi,sa-mi povesteasca ce mai face Barbi si m-ai ales cat de dulce este doamna Crenguta (educatoarea)…o adevarata placera sa auzi 3 copii cu varste de 3,4,5 ani vorbindu-ti crezand ca te intereseaza si ca sunteti pe aceiasi lungime de unda…

Restul rudelor sunt mai pasnice,se limiteaza a se mira cat am crescut,m-ai ingrasat/am slabit (asta in functie de dioptriile pe care le au) si sa-mi asocieze partile corpului cu ale parintilor fiecare dandu-si cu parerea care ale cui sunt si cu cine seman mai mult…ma rog…deja stiu de ani buni comentariile fiecarora … in fine…in cazul de fata nu sunt eu “victima” rudelor ci prietena mea

CONCLUZIA:ady_cl06 _cl06 (2/21/2008 8:26:08 PM): imi dete mama-tusa o suta de mii=))=))=))

             Deschid geamul camerei…intra acelasi aer…dar acum il simt alfel…sunt scarbita pana si de aer…greu de inteles sentimentul…sa ai o stare in care pana si prezenta aerului care da navala in camera sa te scarbeasca…pur si simplu totul a inceput de la ideea ca si acum 2 ani eram la fel…nu cred ca m-am schimabat…tragic suna…te gandesti ca trece timpul si nu ai schimbat nimic…intotdeauna ai nevoie de ceva nou care sa iti atraga atentia sa te tina ocupat…si totusi de ce aceasta monotonie…raspunsul l-am dat tot eu…din comoditate…        
  Ma gandesc ratacita,pieita parca de duh la secvente care dau navala in mintea mea fara o ordine cronologica sau cu vreo semnificatie aparte…sunt linistita si in acelasi timp m-ai agitata ca niciodata…indragostita dar parca m-ai lipsita de acest sentiment pe zi ce trece…indignata si in acelasi timp nepasatoare orice gest din exterior prinvindu-l ca pe o secventa fara importanta dintr-un film cu un regizor prost,actori slab pregatiti cu replicire neinvatate inca…

…Suna telefonul…raspund…aud vocea mamei care incerca sa-mi reaminteasca nu cumva sa uit sa ma duc sa-mi iau fratele de la tren…ii raspund ca nu am uitat ca la 11 trenul trebuie sa vina si dau sa inchid telefonul.O aud spunandu-mi ca ceasul este 11:30…:|…Si Cristi:-/….”Cristi vine la 12.” Ma trezesc cu greu,reusesc sa ma imbrac si ma indrep catre gara sa-mi astept “scumpul fratimio”…A trecut o perioada lunga de cand nu am mai fost la gara…dar sa merg cu trenul…nici numai tin minte cand s-a intamplat ultima data…stateam pe peron in asteptatea trenului si imi aduceam aminte cum pana acum cativa ani mergeam cu trenul cand ma duceam la bunica la tara,se intampla destul de des…in prezent cred ca ultima data am vizitat-o acum 3 luni…adevarul este ca in timpul acesta nici nu ai ce vedea…drumurile…sunt cele de tara iar eu…o mica mimoza obisnuita cu facilitatile orasului careia i se pare de neconceput acum traiul pe acele meleaguri,odata atat de indragite…

    Dupa vreo 10 minute de asteptate si amintiri placute legate de acea zona soseste trenul…imi indeplinesc misiunea si ma intorc acasa…

E departe nebunia de rasarit inflacarat de vara…dar eu…eu parca il vad pentru a nu stiu cata oara privind pe geamul camerei mele…cat as vrea sa fie 5 dimineatza intr-o zi fierbinte…as suporta cu placere caldura torida in momentul acesta numai sa stiu ca este Vara…
Am un dor nebun de mare…de zilele in care ma trezeam cu placere in miezul somnului doar pentru a vedea soarele cum rasare parca nascandu-se din imensitatea albastra…imi este dor sa am o gramada de timp liber,sa ma gandesc la banalitati,sa fac minunatele descoperiri apoteotice in timp ce ma plimb agale nepresata de timp fara nici o grija…imi e dor…imi e dor sa stau eu cu mine…

                            Eu personal nu am nimic cu aceasta culoare care a pus stapanire pe tara,m-ai ceva ca fenomenul “Elodia”(app d asta mi-am botezat o colega Elodia)…MOV…caci despre ea este vorba.

                             Raman socata astazi cand intru intr-o librarie cu nepoate mea si o intreb cu toata bunavointa daca vrea sa-I cumpar o papusa care expusa in unul din rafturile pe care respectiva librarie le detinea.  Raspunsul vine dupa examinarea timp de doua secunde a papusi “Nu o vreau,pentru ca nu are rochita mov!” raman inmarmurita bufnindu-ma rasul in sinea mea si intrebandu-ma cum un copil de 4 ani poate sa aiba gusturi si preferinte in privinta culorii rochitei papusii. Intorcandu-ma spre casa asteptam la un semafor sa se schimbe si sa travesez…imi arunc privirea in dreapta mea si o cucoana destul d cocheta isi tinea odrasla de mana o fetita de-o varsta cu nepoata mea…aceiasi culoare atat la doamna de langa mine cat si la fetita acesteia…erau mov…pana si cureaua celei mici si machiajul mamei era mov…inca sunt socata…si pe hi5 uitandu-ma toata lumea trebuie sa aibe poze imbracat in haine care au aceasta mirifica culoare…pozele in mov sunt noul trend (sper sa detroneze moda cu pozele in toaletele cluburilor de fitze,dar asta e alta poveste)…

                                     R: Iti dai seama ca iti e lene in momentul in care cu toate ca iti este foame ai o reticenta in a te indrepta catre bucatarie,cand ai pofta de ciocolata si iti e prea lene sa cobori pana la magazin…preferi sa urli la fratele mai mic cu toate ca sti sigur ca doarme….sa revenim la idea principala…asa se manifesta lenea…daca imi spunea altcineva aceste lucruri probabil ii recomandam cu caldura un psiholog crezand si chiar fiind canvinsa ca sufera d vreo boala…

                       Totusi…sa fie lene…sau stare de plictiseala…de exemplu…ma trezesc diz-de-dimineata…miercurea…am biologie prima ora…(lipsa de la aceasta materie provoaca o catastofa de amploarea distrugeri turnurilor gemene)…ajung in clasa intarziata ca de obicei…privesc profesoara…are aceiasi fata de la inceputul anului scoala (nu stiu de ce cand ii zaresc fata ma uit de jur impreujur cautand si sicriul in care ar trebui sa se afle cadavrul)…si in momentul in care incepe sa vorbeasca glasul ei atat de “dulce”…imi provoaca o stare de lesin complet singura dorinta pe care o am in acel moment este sa deschida nenorocitul ala de catalog si sa asculte numai sa nu o aud…disconfortul creat ma introduce intr-o stare de dezinteres acut atat asupra ei cat si a materie care brusc devine neinteresanta…indignarea pe care mi-o provoaca este si mai mare cand o aud pronuntandu-mi numele si indemnandu-ma sa tac din gura dak nu imi va pune 2…nu stiu de ce mi se adreseaza mie pentru ca si ea este convinsa ca nu eu sunt cea care vorbeste la ora ei (probabil ii face placere sa-mi rosteasca numele,altfel nu o inteleg) deoarece o simplu conversatie cu ea mi-ar fi deajuns pentru a-mi iesi din starea de plictiseala acuta si a intra intr-o stare depresiva combinata cu una de revolta gandindu-ma ca inca ma are la mana profesoara fiindu-mi si revoltata pentru ca nu pot sa o las fara podoaba capilara cu care Cel de sus a inzestrat-o…8-|